Teatrul Fantasio

înfiinţat de Ion Iancovescu în vara anului 1926;

primul spectacol: Maimuţa care vorbeşte (27 septembrie 1926);

a funcţionat mai întâi în sala de gimnastică a Asociației "Tirul" într-un imobil de pe cheiul Dâmboviței, ulterior fiind preluată și adaptată teatrului de Compania Bulandra  devenită Teatrul "Regina Maria";

apoi s-a mutat în fost sală Alhambra de pe Sărindar, unde ulterior au fost adăpostite, Teatrul Caragiale al Didei Solomon,  Teatrul Modern al lui Ion Ţăranu şi Teatrul Sărindar al Mariei Filotti;

printre colaboratori - Leny Caler, Romald Bulfinsky, Nelly Sterian, Marietta Deculescu, N. Stroe etc.

In decembrie 1928, Ion Iancovescu, în urma procesului intentat de Compania Bulanadra-Manolescu-Maximilian-Storin,  după ce scăpa de penalitatea de a nu a juca 3 luni (inițial primise o interdicție de 6 luni), își regrupează fortele și capriciile reînființând Companiei Fantasio ce preia scena numită în limbajul urban al epocii "La Tir", cu o salî superficial renovată în vara aceluiași an.

Ca de obicei, întreprinderea lui Ian Iancovescu nu supraviețuiețte decât câteva luni, dar locul ocupat vremelnic de teatrul lui Iancovescu își aștepta perioada de glorie ce va începe din vara anului 1929, odată cu instalarea puternicei Companii Bulandra-Manolescu-Maximilian-Storin ce va întreține peste un deceniu, la cote ample, un repetoriu solid estetic, ce practic a fost școala de formare a majorității actorilor de renume ce au debutat în anii '30-40. Numită inițial Teatrul Carmen Sylva, odată cu venirea Companiei Bulandra & co., sala va purta numele de Teatrul "Regina Maria", nume sub care jucau deja soții Bulandra și colegii lor de trupă. 

Compania Fantasio a anului 1928 îi cuprindea pe Ion Iancovescu, Mișu Fotino, Renée Annie, Annie Capustin, Lulu Nicolau, Nutzi Stănescu, Liana Constantinescu, Niculescu-Buzu, Ștefan Dec,  Marietta Sadova, iar piesa de inaugurare a fost comedia bulevardieră "Cocoșul și găinile" de Tristan Bernard.